About

Cred că am să mai rămân în trenul ăsta o ţâră

Bălmăjeala în limbi fragmentate pare o muză generoasă

Şi, cum oricum plouă şi mintea mea de muncit nu se-ndură,

Aici aş putea să-mi savurez singurătatea accidentală ca pe un cappucino cu spumă groasă.

**************

Deşi, dacă sunt sinceră, vreau să-i urlu americancei din faţă „SHUT UUUUP

You overemphatic, selfimportant, all-knowing though ignorant gnat!!!”

Evident, nici eu de suficienţă nu scap

Doar că tac mai des, ca să nu mă fac, ca ea, de rahat.

**************

Teroarea maximă e că o să creadă careva că sunt proastă

Că scoica bunului meu simţ îi va calcina, scrâşnind, pernuţa piciorului.

Deşi, socratic înţelept, ştiu că neştiinţa mea e vastă

Mă intimidează fiecare fum cu miros de Thesaurus al „autorului”.

**************

Şi pe lângă groaza că, dacă deschid gura, o să mă ia lumea la mişto

Mă încătuşează şi mitul că trebe să fiu inspirată

Că poezie se scrie cel puţin ascultând pe fundal un fado -

Doar nu crede nimeni că poţi produce pe tren un poem cu vreo valoare adăugată?!?