Linişte!

Ar trebui să fac mari eforturi ca să scriu ceva romanţios.

Pentru asta, ar trebui s-o fac să tacă

pe ailaltă, cea care mă trage întruna în jos

şi mă acuză mereu că vorbesc şi sunt neadevărată.

Ea, hipermorala, superconştienta, ultracritica

zice să nu scriu de principiu,

că motivaţia nu-mi e curată.

(oare pentru ce motivaţii curate poţi scrie? Ia să pună ea mâna să lucreze la vun ONG!)

Zice că dacă scriu, să nu mă iau niciodată în serios.

Zice că dacă mă iau cât de cât în serios, să nu mă dau în stambă.

Şi dacă mă dau în stambă, măcar să nu mint.

Minciuna fiind, de fapt, orice-mi iese pe gură

din pricina inevitabilei funcţii retorice – să te fac să mă placi

Ca atare, ar trebui să fie mulţumită, ailaltă, bestia:

de când am pus mâna pe pix, s-a lăsat

o linişte de-ţi ţiuie urechea-ntruna.

Iar el, unul, de a cărui părere mi-ar păsa mai rău

nu mă poate citi în româneşte

şi, orişicât, poezii?

Ar trebui să-i scriu drăgălăşenii, ar trebui să-l alint

dar mai bine scriu în limba asta,

să nu mă acuze

ailaltă

că mint.

Anunțuri

2 gânduri despre “Linişte!

  1. :)))))))))))))))
    E dintr-o suflare si se inchide foarte mishu, imi aminteste (a)ritmic de Geo Dumitrescu, as mai fi fatzetat nitel, insa tocmai la (a)ritmii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s