(b)logomorfi(n)a

M-am tot schimbat.
Am fost la fel, dar altminteri,
toate culorile curcubeului,
cu şi adesea fără, mai la stânga sau mai la dreapta,
după cum reuşeam să mă împotrivesc vântului
sau să-l încalec.

Poate că, esenţial, sunt la fel
ca atunci când mărşăluiam în ritm susţinut,
prefăcându-mă că nu fug
de râsul lor.

Poate că, esenţial, umblu tot aşa,
ca o toantă,
cu sufletul scos la paradă în vârful unui steag,
să mi-l măcelărească orice iubit neconfirmat.

Poate că, esenţial,
scopul mi-e tot să strâng dorul de gât.

Dar, după cât m-a tăiat capul
şi cât de iute m-au ţinut picioarele,
m-am schimbat deja.
Lasă-mă-n sufletul meu să mărşăluiesc,
Nu mă mai frământa, că nu mă mai schimb!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s