Cursa de şoarece

Scrisul e un şir de minute sabatice de furat. Şoarecele înţelege, vreme de o clipă, că nu roata-l învârte, ci pasul lui îl aleargă şi stă şi cugetă – Sau numai stă. După ce şi-a tras sufletul şi a mai măzgălit hârtia cerată a cuştii cu un răhăţel – urmă pentru eternitate -şoarecele îşi aminteşte
că se grăbeşte.
La capătul roţii îl aşteaptă munţi de caşcaval, iar din urmă îl mână instinctul unei supravieţuiri necalificate, ţinut la distanţă doar de forţa centrifugă. Cu cât mai mare, cu atât mai departe frica. Fuga deci. Răhăţeii sunt doar un produs colateral, nu se trăieşte din ei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s