februarie

În februarie, oraşul e gri
(cu care numai Topârceanu ştie să rimeze)
Din centru până la periferii
Se-ntinde-anostul ca aşteptarea unor coafeze.

Răbdarea e-ntinsă ca guma Turbo cu fotbalişti
Şi tot ca ea-ţi lipeşte maxilarul.
Cu dinţii strânşi, cu ganglionii pesimişti
Aştepţi ghioceii, sau măcar trifoiul şi coşarul.

Numai un ultim guturai pân’ la sandale,
Numai o brumă pân’ la liliac
Până nu vei mai zgribuli, ci merge agale
Către prima bere la margine de lac.

În februarie, germinează sub trotuar
Seminţe de craci bronzaţi cu fuste-nflorate;
Griul pândeşte metamorfoza spre culorile toate…
Înc-un pic – oraşul e avar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s