în loc de lumânare

Ieşi în stradă, în soarele ameţitor pe care-l lăsase să-şi facă mendrele Sfântul Ilie. Îşi puse o pălărie de pai cu boruri uriaşe peste coada lungă şi subţire, de culoarea mierii, şi ochelarii de soare de vedetă de cinema. Rochia lungă şi subţire i se lipea fără chef de picioare, în lipsa prăfoasă de vânt a Bucureştiului, iar pe spate materialul se fleşcăise instantaneu la atingerea cu rucsacul plin. Dar nu conta asta – drumul prin vipie avea să se termine iute, se întâlnea la gară cu Andrei, Diana şi Ileana, foştii ei colegi din grupa de la actorie, înarmaţi cu corturi şi chitară. Plecau, cadou de ziua ei, la mare, deşi peste o săptămână doi din ei trebuiau să fie la un festival şi pe urmă ea avea atâtea de făcut… Dar 24 de ani trebuie sărbătorit cum se cade, la vârsta asta maică-sa făcea deja primul copil, în fond.
Trenul plecă cu întârzierea de jumătate de oră a tihnei lui iulie, cu gaşca veselă aşezată, hipiot, pe bagaje, într-un capăt de vagon. În dreptul blocului bunicii, scoase capul pe geam şi flutură, cu un gest dramatic, cu pălăria. De pe fereastra cu canaturi mâncate se vedea vag o pată albă mişcându-se pe o fereastră de tren. Sfântul Ilie trimise norii-bocitoare să răcorească oraşul.

în amintirea Mariei, care nu m-a mai vizitat demult în vis, 19/20.07.1987

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s