nu ştiu

Zilele astea mi se pare că n-am nimic de zis. Se-ntâmplă lucruri prea mari, faţă de care am senzaţia că trebuie să mă poziţionez, dar n-am instrumente, n-am suficientă informaţie şi bănuiesc toată informaţia de inacurateţi ample… Cred că pricep, pe ici, pe colo, dar sunt aşa de departe în creier, aşa de străină, parcă nu pot să contribui nici măcar un pai. Mut doar informaţie de colo-colo, cu sentimentul unei furnici în reţea, sperând că ce asociez eu le-o folosi şi altora. Cred că lucrul pe care l-am citit zilele astea cu care am rezonat fără rezerve este ăsta (în ciuda faptului că nu sunt suficient de informată în privinţa conţinutului actelor despre care se vorbeşte şi, ca atare, nu mi se pare că am dreptul la niciun cuvânt). Dar pare şi că a tăcea şi a aştepta să se aleagă apele e o laşitate, ca atare dau mai departe măcar atât. În rezumatele pe care le fac seara pentru bărbatu-meu despre ce-am citit peste zi, mormăi în continuare că, politic vorbind, nu-i alternativă, şi că mie aia-mi trebuie. El zice că e bun şi vidul la ceva, dacă se obţine, că sare întotdeauna cineva să-l umple. Şi nici nu l-a citit pe Zizek 🙂 .

 

PS – Văd că se flutură în dreapta şi-n stânga cu Zizek ca stindard pentru o chestie. Am fost, cuminte, la lansarea de carte de la Bozar din noiembrie, unde se adunase un bobor întreg să-l audă vorbind. Pe cât de mult mi s-a părut că pricep de la el pe vremuri, pe atât de perplexă m-a lăsat sofistica lui opţiune pentru „stânga” în condiţiile în care argumentele pe mine mă duceau în afara spectrului cu totul… Deci menţiunea de mai sus e făcută cu gândul la dispariţia lui „discours du maitre” şi nu la un loc pe care şi-l atribuie personajul Zizek (sau i-l atribuie alţii) în discursul public actual.

Anunțuri

Un gând despre “nu ştiu

  1. :))))) Joost RULES!
    Din punctul meu de vedere (subliniez), asta e o falsa problema, adica : n-ai pe cine pune in loc, deci stai acasa, la sarmale si berici. Si, eventual, asa cum multi o fac, mai si rizi de aia care se duc, fiecare cu motivele lui, acolo. Exercitiul democratic, in esenta lui, nu are nimic de-a face cu mitul eroului civilizator. Exercitiul democratic e aritmetica simpla, plus responsabilitate – asta din urma dupa posibilitati si in cunostinta de cauza, cit il tine mintea pe om..
    Cred ca abia acum, dupa 22 de ani, in primul rind din cauza ca discursurile politice au devenit grobiene in bloc, miza de baza, evidenta in progresie, de la zi la zi, a miscarilor de masa, e in sfirsit, una a limpezirii constiintei civice.
    Jocul politic de partide e ulterior si, momentan, irelevant. Daca, macar, dupa renuntarea la proiectul legii sanatatii, prin presunea strazii, Curtea Costitutionala declara neconstitutionala legea de comasare a alegerilor (ceea ea, legea, e DE DREPT, adica neconstitutionala), atunci, indiferent de motivatiile individuale si de carnavalul inerent oricarei miscari spontane (in cazul dat, inversul complementar al protestelor sindicale organizate) , miscarile de strada de acum vor fi produs primul si cel mai substantial efect de la iunie 1990 pina azi. Ne vor fi scos din conditia asumata inconstient de „natie de yesmeni si sicofanti” a lui Brucan, la primul mal posibil/vizibil: acela in care, oricare vor fi rezultatele urmatoarelor alegeri, nimeni n-o sa-si mai permita sa trateze, global, pe unii drept prosti si pe-altii drept desteptii pamintului, pe unii de viermi si pe altii de exponate de palat, etc. asmutind cetatenii unii impotriva altora. Si, aproape sigur, nimeni nu-si va mai permite sa lucreze simultan cu doua guverne, unul al presedintiei si unul de opereta, din fraieri si pentru fraieri; timp in care madame blonde fac paranghelii decerebrate prin sate uitate, fara apa si canal.
    Cine, ce, cum vor cadea zarurile politice e, in acest moment, actul doi, dupa ce se termina actul unul, infinit mai important. Asta, repet, cred eu, urmarind lucrurile de (mai) aproape.Desigur, cind din urna o sa iasa o guvernare PSD, vag colorata la tiv cu ceva galbe, o sa ma enervez in consecinta. Dar am mari si optimiste sperante ca, orice culoare vor avea, se vor stradui, vreme buna de acum inainte, sa evite retoricile (si actiunile ascunse sistematic sub ele) cazon-mahalagesti, si politichiile de chef cu mititei, pentru burtosii cu vila la Corbeanca. Fara nici o iluzie ca gata, de miine poimiine e eradicata coruptia, ori dispar baronii locali. In fine, macar nu mi se mai pare ca traiasec intr-o Romanie de mioritze laie bucalaie, gata sa sara ca timpele in prapastie fiindca s-a dat ukaz.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s