a face feţe-feţe

Păstratul feţei,
la figurat la fel ca şi la propriu,
e o minciună.
E ascunderea miezului spre confirmarea speţei,
mie una mi-e sâmbure de furtună.

Ştiu, e mai complicat de atât,
decenţa, în timp ce eşti sincer cu tine
se dovedeşte o artă;
şi mi-e limpede cât de urât
e „versul” argumentativ cu vocea lui spartă.

Dar aşa-mi vine, no!
Când dau drumul la robinet, curge rugină,
ruşinea îşi spală rufele în zeamă maro.
Nu ies cu faţa curată, dar ies mai senină.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s