riscurile lui musette

Nu e niciodată limpede care e oul, care e găina şi care s-a întâmplat mai întâi, însă e uşor de constatat  – şi mai greu combătut şi/sau prevenit, ca să foloseşti terminologia din word-ul deschis în spatele acestui ecran (şi uite ce uşor se lipeşte imediat un „acesta”) – un cerc vicios al băutului dincolo de o oarecare limită şi al spusului de aşa-zise „adevăruri”, care sunt în general jumătăţi de lucruri jumătate cugetate în stare limpede, despre care ştii, când eşti trează şi raţională, că sunt sentimente de moment sau, oricum, decontextualizate sau cel puţin gânduri în temeiul cărora nu s-ar/ai acţiona niciodată; sunt însă lucruri pe care nu le poţi lua înapoi, nu le poţi formula de bun simţ atunci când ţi se-mpleticeşte oricum limba – deşi ţi se pare că eşti mai coerentă decât oricând -, care sunt colorate inevitabil de vălul lacrimogen (căci alţii par să se îmbete în moduri variate, tu însăţi însă eşti egală cu tine şi – tipic – jeleşti), care te bagă în sperieţi când îţi aminteşti ce ţi-a ieşit pe gură şi care, bomboană pe colivă, îţi amintesc de o conversaţie despre exact acest cerc vicios, avută cu maică-ta acum vreo 10 ani – moment în care nici nu ţi-ar fi trecut prin cap că o să te împotmoleşti într-o zi în fix acelaşi loc. Diferenţa, poate de-a dreptul nefericită, faţă de povestea ei de-atunci, e că reuşeşti cel mai adesea să păstrezi explozia de absurdistan îmbuteliată până rămâne de faţă numai interlocutorul căruia poţi să-i faci cel mai mult rău. Desigur, poţi să-ţi faci iluzii că se şterge totul cu buretele lui „iartă-i, că nu ştiu ce – în cazul nostru – spun”, dat fiind că nici ţie nu ţi-e prea limpede a doua zi cum a decurs conversaţia… Poate pur şi simplu îţi pune el, aşa cum le pune tuturor, întrebările care declanşează potop emoţional (ai putea să juri însă că uneori nu întreabă decât „Dormi?”). Desigur, poţi să-ţi spui că e şi ăsta un tip de comunicare. Poţi să faci multe eforturi să te scoţi basma curată, cocoană, dar poate e cazul să verifici dacă găina nu e exilabilă, măcar parţial, sau dacă oul nu merită făcut omletă. Sau dacă Jiminy nu poate să-ţi facă întrucâtva ordine în ce-ţi povesteşti ţie însăţi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s