Nu „vreau piese brute”*

Câteodată mă apucă feminisme stranii, care de fapt n-au de-a face cu emanciparea neapărat de sub niciun fel de opresiune, ci doar cu necesitatea de independenţă mentală. Cum era emisiunea cu „vreau să ştiu!”, numai că invariabil, eu sufăr de „vreau să pot!”. Jiminy singur! De pildă, îmi doresc o vastă campanie internaţională de inovare în domeniul sculelor şi uneltelor de folosit pe lângă casa omului.

Am urât în copilărie ideea că bicicleta şedea cu lunile nefolosită fiindcă trebuia aşteptat nenea Marcel să o repare. Că nu se putea bate niciun cui în casă fiindcă nu era un bărbat să o facă. Că curgeau robinetele cu săptămânile fiindcă nu exista nicio cheie franceză în casă cu care să le deşurubezi şi să schimbi ce trebuie schimbat (că nu sunt nici azi convinsă cum se grafiază obertainăr şi dacă chiar aşa îl cheamă). Mi se pare, în continuare, o hotărâre structurală neproductivă să nu înveţi, din principiu, să faci o întreagă serie de lucruri care-ţi fac viaţa mai uşoară, numai pentru că nu se încadrează în rolul tău social. Nu-mi pare rău că am învăţat să cos şi alte îndeletniciri muiereşti la lucru manual, dar nu mi-ar fi stricat şi niscai instrucţiuni tehnice. Aşa că, atunci când m-am făcut mare, am învăţat fărâmiţă cu fărâmiţă ce voiam să pot face singură. Şi voiam şi vreau în continuare să pot face… totul. Adică tot ce nu necesită realmente un instalator, un tâmplar, un zugrav. Montez între timp cu seninătate mobilele noi, încăpăţânându-mă să mă lupt cu ele şi atunci când pe cutie scrie că e nevoie de doi oameni, dau găuri în pereţi cu bormaşina,  în Berceni am tăiat şi am pus gresie de capul meu, am dat jos pereţi vopsiţi în ulei şi am dezlipit tapet, acum am zugrăvit cu mîinile noastre trei sferturi din casă, am amestecat ciment, am asistat la pus podele, am tăiat plinte în unghiuri de 45 de grade… Nu sunt la fel de inspirată la soluţii ca bărbatu-meu, care a văzut cum se finisează o casă de la pereţii goi, de mic, dar mă simt bine când mă descurc (chit că transpir şi înjur şi îmi ia adesea de trei ori timpul cât ar putea să dureze orice operaţie tehnică). Dar ceea ce mă frustrează uriaş e faptul că 80% din scule sunt făcute să fie mânuite de un bărbat. Că, dacă ar avea un strop mai mult braţ al forţei, ar fi ok pentru muşchii unei femei, dar că adesea dau în brânci fiindcă nu pot mânui fizic cumsecade fierăstrăul, şurubelniţa în cruce pe ultimii trei milimetri, când trebuie să apeşi cu tot ce ai, ba uneori chiar şi chestiile mai „power tool” – care, de bine de rău, îmi încap în mână, dar tot nu mă scot din starea de neajutorare înjurândă. Poate şi din neîndemânare, dar mai ales din pricină că diferenţele fizice sunt alea pe care nu le poate nega nimeni – iar eu una, în braţul drept, am forţa unei cârpe. Şi mă întreb, invariabil: şi mamele singure de pe lumea asta cum or fi făcând? Femeile care vor să se descurce singure şi n-au pe cine să aştepte până are timp în weekend so termine treaba începută şi care nu poate fi terminată din lipsă de putere fizică? Trebuie să plătească pe cineva, nu? De ce ar fi mai costisitoare viaţa atunci când te-nlesneşte mintea tehnic, dar n-ai forţă-n-braţe?

Pe de altă parte, mă gândesc că, dacă nu s-au inventat sculele prin puterea pieţei, n-o fi cerere suficientă… ( edit: ba iacă, din păcate musai rooooooz: http://www.tomboytools.com/about-us/ – bine, că trebuie să sapi prin toată pornografia care iese la iveală dintr-o căutare pe tema asta…)

Las’că găsesc eu vo prietenă ingineră să mă ajute să le adaptez pe ale noastre…

*Pin cotloanele memoriei există citate pe care le reproduceau ai mei din filme şi/sau spectacole pe care nu le-am văzut niciodată. Google zice că ăsta vine dintr-un film al lui Dan Piţa pe care, fie şi numai ca să-mi contextualizez sintagmele din cap, ar trebui să-l văd totuşi.

Anunțuri

Un gând despre “Nu „vreau piese brute”*

  1. E un cadru cu Petrica Nicolae din „Pas in doi”… Antologic. Folclor instant. Dar… da, ai absoluta dreptate, consimt. Si azi m-as inscrie la un curs de mica lacatusherie-instalatorie casnica, doar asa, ca sa nu mai dau banu’….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s