despre mizerie

Mi s-a acrit de metafore. Toate modurile de a descrie procesul de decantare a unde sunt şi ce mai vreau de la viaţă sfârşesc penibil în înşiruiri de metaforele de trei lei care nici măcar nu au bunul simţ să fie coerente unele cu celelalte. Întrebările sunt, în ordine:

1. Este reală dihotomia confort/libertate, în sensul în care trebuie să alegi una în detrimentul celeilalte şi să înghiţi consecinţele?

2. În ce măsură exerciţiul de a privi în context lucrurile care te frustrează este un exerciţiu de autodisciplină (caz în care ele necesită cu adevărat să fie redefinite şi puse la locul lor în ierarhia priorităţilor) şi, la celălalt capăt al spectrului, în ce măsură reprezintă el o formă de disonanţă cognitivă (dat fiind că nu poţi accepta consecinţa logică a ceea ce constaţi, reinterpretezi constatatul aşa încât să nu-ţi încurce viziunea de ansamblu – caz în care trebuie verificată imuabilitatea viziunii de ansamblu)? (desigur, poate că ambele sunt moduri valide de a te uita la lucruri, depinde doar încotro înclină balanţa.)

3. În exerciţiul de mind over matter (emotion, în cazul nostru), cine e mai eu, ăla care trăieşte emoţiile sau ăla care face ordinea lucidă? (sau dihotomia asta e una pe care n-ar trebui s-o folosesc?) Mai puţin decât corolar – funcţionează oare mind over emotion şi în sens opus celui, dovedit, represiv?

4. (în aceeaşi ordine de idei ca şi 3) E validă întrebarea dacă ai dreptul să simţi ce simţi? În sensul unei relativităţi totale a organului emoţional, influenţabil de către hormoni, interpretări greşite, redirecţionări ale unor emoţii cauzate de ceva înspre altceva, sindrom Stockholm, draci bălţaţi, că e evident că nu eşti echipat cu o busolă, ci cu o bombă cu ceas. And yet, când iei de bun ce simţi?

În sumă, de multe ori aceeaşi întrebare. Fără metafore. Deloc decent în sensul decenţei de a nu discuta toate astea decât (şi uneori nici măcar) cu tine însuţi.

Anunțuri

Un gând despre “despre mizerie

  1. M-ai prins intr-o disponibilitate vulnerabil-emotonala cu totul neprevazuta. Altfel spus, descoperind instantaneu ca sunt (aproape) la fel de cacao ca acum cinci ani, in plina criza, dar infinit mai batrina (de la o virsta incolo un an=cinci). Nu ca nu mi-as fi batut capul cu cele din lista ta si pina acum.
    Raspuns scurt: Habar n-am, fiecare om alege in felul lui. Inclusiv, alege sa nu aleaga. Orice punct de vedere exterior tie insati nu-i decit intruziune ilegitima ori, mai rau, manipulare.

    Raspuns lung, punctual:
    1. Nu, dihotmia confort/libertate nu e adevarata, e un artificiu de calcul. Fiindca poti defgini in termeni pragmatici confortul, nu si libertatea. Eu cred ca libertatea e, in substanta sa, o metafora, deci o pacaleala in termeni pragmatici. Hegeliana „intelegere a necesitatii” e, la rindul ei, o metafora. Exista organ pentru sentimentul eliberarii, nu exista organ pentru libertate, care e, in fond, doar perceptia unui optim socio-emotional conjunctural. Ca atare, jos dihotomia, fiindca ea descrie, in realitate, distanta dintre un confort disconfortant si un alt confort fantasmatic. Hormons included. Vorba stii tu cui, „mai binele e dusmanul binelui”. In plus, operatorul corect aici ar fi „ceilalti”, „celalalt”, care ar putea da masura distantei dintre optim si optim’. Tu esti felia de sunca dntre feliile de piine.

    2. La intrebarea asta a raspuns Voltaire, cind s-a distrat cu Candide. „Tout est pour le mieux..”etc. etc. Daca frige asa de rau, atunci inclin pentru „verificată imuabilitatea viziunii de ansamblu”. altminteri, de la Voltaire picam fix in „Desperate Wifes”.

    3. Da, functioneaza, dar schimbind ierarhia emotiilor. E un exercitiu recomandabil aici oamenilor cu fantezie: „Cum as putea fara?…” Dar facut drastic. Cum ai putea fara cele mai de rutina dar extatice emotii. De exemplu, fara vorbele de duh ale H., fara exaltarile de seductie ale M., fara aia, fara ailalta, tu alegi care… Repet, fara cele mai datatoare de dependenta, dar intrate in rutine. Imi asm ridicolul paradoxului, dar da, mind over RULES, atunci cind chiar a ceva de aparat. Daca nu, atunci nu. (Nu vorbesc din carti, sper ca stii asta).

    4. Ai dreptul sa simti ORICE. Dar de raspunderea alegerilor n-ai cum sa scapi, indiferent de ce-ai simti.

    D’a capo: Habar n-am, fiecare om alege in felul lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s