borcanul de iaurt

informaţie. tone de informaţie. să iei decizii informate. să ştii despre ce vorbeşti. să creezi acea cerere care disciplinează oferta.

ora 10.15 – pauză de la cursul care începe la 8.30 dimineaţa. Coborâm să ne luăm cafea. Mi-e foame. Întind mâna şi apuc un borcan de singurul iaurt din vitrina cafeteriei (un fel de Kilometru mai sărac, pentru avizaţi) – o Vitalinea cu zmeură. Mă uit la cutiuţă fără să citesc eticheta. În lumina prezentărilor sensibilizante din ultimele zile, hotărăsc că ar trebui să mă simt vinovată:

-că e o cutie de plastic nereciclabilă în Belgia, deci că va contribui la continentul de plastic din ocean;

-că e un produs lactat, deci că contribuie la creşterea intensivă de vaci şi, prin urmare, la poluarea globală;

-că e un 0%, deci şansele să fie un rahat cancerigen cu euri sunt mai ridicate;

-că, deşi e un 0%, e un iaurt cu fructe şi că se va pune undeva;

Îmi mănânc iaurtul însă fără nod în gât – poate că şi suprasaturarea cu vinovăţii îşi găseşte la un moment dat o limită.

Anunțuri

Un gând despre “borcanul de iaurt

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s