despre despărţiri

Cât de de neîmpărtăşit, căci nerezonabilă, e gaura pe care o lasă în mine fiecare om pe care-l cunosc pe termen scurt. Cât de nechibzuit se aruncă laţurile din sufletul meu către fiinţe pe care ştiu că voi înceta să le mai văd, uneori după câteva săptămâni, şi cu ce dăruire aberantă pleacă bucăţelele de suflet dat, lăsându-mi în urmă încă un crater lunatic. Oare cum fac să nu învăţ să mă apăr? Cum fac să nu ţin minte că toate relaţiile se vor dilua sau vor dispărea pur şi simplu? Că mă voi muta, se vor muta, sau pur şi simplu nu va exista niciun context comun după ce va fi existat un context comun? Găuri, găuri…

Anunțuri

Un gând despre “despre despărţiri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s