drăcuşorii cicălirepetiţiei

Trebuie să existe undeva un iad al necesităţilor-dorinţelor-convingerilor fals lăsate baltă. Al tuturor instanţelor de „N-o să-ţi mai dau niciodată niciun sfat, având în vedere…”, „Nu mai zic nimic”, „Să vedem cât durează de data asta până…” şi „Am obosit să mă enervez pe tema…”. Trebuie să fie o gheenă nemărginită a cicăliturilor înghiţite şi transformate în frustrări, una la fel de mare ca cea a cicăliturilor exprimate şi transformate în istoveli ale ăluilalt. Probabil că găurile care îmi tot bântuie imaginarul într-acolo duc – comunică toate, pasiv-agresiv, cu diavolul cel mare, ăla pe care speri să nu-l fi moştenit, al lui „o să vedeţi voi când n-oi mai fi!”. Slavă cerului că mai e timp de căutat medicamentul :))) .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s