poznele creierului

Umblam de vreo două zile cu tema asta muzicală în minte (cea centrală):

şi, fiindu-mi foarte cunoscută, dar, în incultura mea, lipsindu-mi titlul şi compozitorul, o lipisem plină de convingere în coloana sonoră de la Harry Potter, de preferinţă pe genericul final. Dar nu era bine, îmi rămăsese o curiozitate nesatisfăcută – au folosit potteriştii vreo bucată de muzică clasică existentă? Cum nimic nu mai e de negăsit dacă ai net şi ştii să cauţi, descopăr într-un final cum se cheamă, aflu fără urmă de îndoială că n-a făcut niciodată parte din coloana sonoră a macabrului modern pentru copii mici şi mari şi rămân cu curiozitatea locului unde s-a făcut asociaţia în capul meu… e doar o conexiune ritmico-melodică?

(toate versiunile pentru vioară de pe youtube, care ar lega auditiv mai bine temele, zgârie urechea mult peste suportabil)

Tocmai când să mă mulţumesc cu nepriceperea sinapsei, youtube vine cu… cheia. Generic văzut de acelaşi tip de sute de ori (nu pe vremea holbatului la televizor amator, ci pe vremea subtitratului profesionist) – check! Iubire dintr-aia necondiţionată, de copil care se bucură de prima jucărie din viaţă (căci primul serial la primul job) – check! Magie – check! Alan (Alani diferiţi, da’ importanţi) – check! Dar, mai grav decât atât, fiindcă nu m-aş aştepta de la cortexul meu să facă asociaţii prin vizual, ietete grafica genericului:

Creierul works in unmysterious ways. Numai memoria conştientă dă rateuri. De te întrebi dacă făcătorii de HP nu au suferit, la rândul lor, de firimituri de fausse memoire :))))) .

 

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre “poznele creierului

  1. :)))) Mereu mi se intimpla chestii de-astea si sunt la fel de incapatinata, pina le rezolv. A propos, insa de asociatia ta cu Harry Potter, eu sunt mai a dracului din fire. Fiindca, inca de la primul film din serie, cu Vladimir alaturi, am decretat in sinea mea ca John Williams, vulpe batrina si (prea)multi-premiata in cinema, a scris tema pur si simplu transcriind la gioale (adica la terte) tema centrala din Lacul lebedelor. O procedura mai mult decit ordinara/frecventa, de cind e muzica armonica, fie ea clasica sau romantica sau post-post-post romantica pe lume. La urma urmelor, liniile melodice sunt limitate, numai nuantele sunt nelimitate. Si-au facut chestia asta (cu cinstea de a le numi variatiuni sau cu nerusinarea de a nu le numi nicicum) toti marii compozitori ai lumii. Deci, compara: http://www.youtube.com/watch?v=Y9BBnWkYiRM

    • Sunt o măsură-două în care linia melodică face ceva asemănător, minus duratele notelor. Lacul lebedelor, daca transcriu in cheia corecta, zice „si bemol-sol-re-si bemol sol”, iar Williams zice „si bemol-la-sol diez -sol diez o octava mai jos-fa-mi” (pe a doua am verificat-o, intr-una din transcrieri incepe -ihhihhi pentru ca urechea si clapele virtuale au facut treaba buna – cu si bemol). În rest nu mai aud nicio altă coincidentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s