înapoi

Cea mai mişto propoziţie pe care aş fi putut-o auzi de dimineaţă de la bărbatul meu, care se poartă în general ca şi cum nu ar fi afectat în niciun fel de prostii precum winter blues, lipsă de soare, 12 grade în miez de mai, şi care, în plus, pare de obicei să rabde turul de Românie cu stoicism şi cu bere, a fost: „Ia uite cum arată afară, hai să ne ducem înapoi la Bucureşti!” Nu că ar fi fost cine ştie ce şoc termic de la 30 la 12, aseară ne-am tras gecile pe noi şi nici nu ne-am prins. Nu că n-am fi dormit ca nişte prunci toţi patru în paturile noastre, după mutat de pe vatră de cuptor o dată la câteva zile. Nu că n-ar fi fost o bucurie să ai de ales între haine curate în loc să îmbini ce ţi-a mai rămas în bagaj. Nici măcar că nu ne aşteptau o grămadă de trebi importante şi chiar demne de făcut cât mai iute. Dar parcă de data asta, deşi bântuim prin ţară în fiecare an, mai lung sau mai scurt, a picat totul într-o matcă a apartenenţei pe lângă care am umblat îndelung şi eu şi el. Sper ca şi fetelor să li se fi părut la fel. Că au crescut în două săptămâni cât altminteri în două luni. Şi în sfârşit ştiu şi cine e toată lumea pe care au văzut-o (ba cea mică recunoaşte şi blocurile – „Aici locuieşte…”).

E cenuşiu la muncă, dar picioarele mele au în secret urme de sandale. Şi am spălat abia aseară noroiul de şură de pe încălţările purtate de întâi mai.

Anunțuri

2 gânduri despre “înapoi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s