Pastila de bunatate

Plec de la slujba, grabita ca totdeauna, sa nu pierd trenul, si zgribulita, dar incantata ca s-a oprit rafala de ploaie care inca turna la iesirea din birou. Cobor la trap straduta spre metrou, uitandu-ma de departe la un mosulet care-si face de lucru in intrarea uneia din casele zidite sa nu cada. Mi-e mila si ma gandesc cat de amarat trebuie sa fie ca sa incerce sa se adaposteasca acolo. Trec vijelios pe langa el si imi striga un Heeei gutural, dinauntru, cu spatele spre usa. M-as opri, dar n-am timp, imi spun. Are probabil nevoie de ajutor, dar n-am scos bani, n-am niciun sfant si ma grabesc. Nu ma opresc, mi-e jena, cobor mai departe intins si din spatele meu se aude iar Heeei! HEEEI! Ma uit peste umar. Mosuletul flutura dupa mine o umbrela pe care vrea sa mi-o dea.  Ii raspund ca multumesc, dar nu-i nevoie, in diverse limbi. Cu rusine. Si intru in metrou.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s