despre încredere

Printre informaţiile multicolore aduse mie de Facebook ieri, se număra şi asta. Am dat-o mai departe cu o tristeţe neclar definită. Îmi este între timp limpede că modelul social şi parental al investiţiei de încredere care responsabilizează, acel model în care copilul tău nu are nevoie să se furişeze ca să fumeze şi să bea în spatele interdictului parental, modelul „Săndoiu” în care elevul îşi face lucrarea singur fiindcă scopul lucrării este să-l pună să gândească şi nu să reproducă, deci va fi clar dacă a copiat, acel model în care salariatul poate lucra de acasă atâtea ore cât are de lucru, fiindcă orele state pe net la birou şi contabilizate la minut nu reprezintă productivitate pentru nimeni – e unul care se aplică extrem de sproadic în ţara mea de baştină, şi cu ţârâita în ţara mea de adopţie. Desigur, faptul că ajungi să funcţionezi la un moment dat, personal, într-un astfel de sistem mental, mai dă şi rateuri (de investiţie a încrederii, în pofida semnelor pe care ţi le dă instinctul, în lume care funcţionează în sisteme non-responsabilizante, care fac o virtute din furatul de la proşti). Dar în general, dat fiind că sertarul cu dulciuri se află la îndemâna copiilor şi dulciurile totuşi sunt cerute, mă bucur de funcţionarea în micro a ecosistemului în care nu ne furăm căciulile.

Anunțuri

Un gând despre “despre încredere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s