să fim constructivi

În vacanța de vară am făcut schimb de casă cu un cuplu cu trei copii care locuia în Vendee. Despre care (Vendee) nu știam mai nimic, în afară de faptul că are ieșire la mare și e amplasată undeva sub Loire. La fața locului, am fost ușor dezamăgiți – o bucată de loc doar un pic mai vălurită decât acasă la noi, cu sate în care totul era închis în afară de supermarcheu și… enfin, o mulțime de chestii de văzut, de fapt, dar așa suntem noi – uneori – mofturoși. Întrebarea însă pe care mi-am pus-o [trăgând mașina într-un soi de driveway al unui bungalow de cartier nou-nouț, care ar fi putut să se afle în orice orășel american dacă nu ar fi avut obloane care să arate provensal (ulterior am descoperit că de plastic) și care crescuse pe marginea unui sat de vreo 3000 de oameni] a fost – da’ oamenii ăștia unde muncesc? Adică cum de se construiește nou (semiurban) în sate în care nu se zărește nicio urmă de activitate economică în afară de niscaiva câmpuri, două service-uri, un singur han deschis după 7 seara și o brutărie? Unde anume, între autostrada aflată la 40 de km distanță și sătucul ăsta, se găsește vreo industrie oarecare? Că, în afara celor câteva castele, majoritatea în proprietate privată, vad de turism nu părea să aibă, iar până la mare făceai o oră jumătate pe autostradă.

Ei bine – și aici ajung la obiect – într-una din ultimele zile aveam să aflăm. Gazdele noastre absente ne explicaseră că nu trebuie să ratăm parcul Puy du Fou. Era cât pe aci să nici nu ne sinchisim de el, dar am hotărât că, după ce cărasem copiii după noi să vedem diverse lucruri care pe ele nu le interesau prea tare, măcar o zi li se cuvine exclusiv lor – și ne-am dus la parcul de distracții. Șocul inițial a fost când să parcăm mașina (era o miercuri sau joi). Am găsit, pe la 11-12, un loc abia a patra parcare, fiecare de vreo mie de locuri. Parcul „de distracții” nu se baza pe tradiționalele montagne-russes sau pe caruseluri de 100 de culori, ci era gândit să valorifice locul, ca atare era împărțit pe epoci istorice, cu bucățele de sat care să ilustreze fiecare temă. Într-o parte te trezeai în anul 1000, holbându-te la un fierar care modela în fața ta vârfuri de lance și potcoave, în alta în secolul XVIII în atelierul de săpun și parfum. La dreapta nimereai în grădina lui La Fontaine, în stânga într-un fort de ev mediu. Locul era uriaș, gândit la limita rezonabilului gustului, undeva între un muzeu etnografic în aer liber și un parc de stors bani (și mai aproape de gândul din urmă). O dată pe oră se desfășurau în paralel cam cinci spectacole diferite: de teatru de păpuși, de muzică din diverse epoci, prostii cu prințese și Masa Rotundă, spectacol cu gladiatori într-un fel de arene romane, show al școlii de dresaj de păsări răpitoare (450 de animale care-ți vâjâie deasupra capului), show cu efecte speciale spectaculoase despre invazia vikingilor (legenda unui călugăr dintr-un sat aflat la câțiva km distanță) și încă multe altele la care nu am ajuns. Iar în weekend, seara, se desfășura o urieșenie de spectacol de dans cu jocuri de apă și lumini, pe care nu l-am văzut, dar scrie pe site că participă la show 1200 de actori și dansatori.

Erau amenajate, în afară de bucățile construite (dintre care una mi s-a părut evident un grup de ferme care existau pe teren): un spațiu de joacă cu relativ puține aparate, o fermă de animale pentru copii – cu măgari, capre, oi, vaci și niscai păsăret-, vreo trei-patru amfiteatre pentru spectacolele mari, grădina lui La Fontaine în care fiecare fabulă era ilustrată cu animale de mucava animate cu pistoane, un petic de loc cu arteziene în care să țopăie copiii, o grădină de trandafiri și vreo trei restaurante, putându-se ajunge de la un loc la altul și pe jos, dar și cu un trenuleț-autobuz. Apreciez că, cu tot cu personal administrativ, chelneri, actori, cascadori, meșteșugari, muzicanți, personal de întreținere (grădinari, dregători de drumuri, chit că toate erau „de colb” în mod tematic), vânzători la magazinul de jucării/suveniruri/bijuterii, curățenie etc., acolo lucrau zilnic în jur de 1000 de oameni. Și nici nu vorbim despre hotelul de alături, gândit pentru aranjamente de mai multe zile, despre furnizorii de toate cele, despre spectacolul nocturn din weekend ș.a.m.d.

Ei, după ce am fost acum doi ani la Alba și la Hunedoara și am văzut trupele de actori de „reenactment” și succesul zilelor cetății, după ani de festival la Sighișoara (care arăta similar), bazându-ne pe o istorie locală mai mult decât bogată și pe un peisaj semnificativ mai interesant decât cel vendeean (turla bisericii din satul vecin nouă era punctul cel mai înalt al provinciei, la 200 de metri), de ce nu e ăsta un plan de afaceri și de creare de locuri de muncă viabil pentru zona Roșiei? Cu investiții semnificativ mai mici? Cu cerere de forță de muncă de o calificare mult mai apropiată (sau mai ușor de obținut) de oferta existentă pe piața locală? Cu autostradă, totuși, în viitorul nu atât de îndepărtat, la o distanță rezonabilă? Cu impact minim asupra mediului și peisajului? Știu, trebuie rezolvată porțiunea de ecologizare a ce este deja stricat – dar hectarele care ți-ar trebui pentru un asemenea proiect nu ar fi musai să fie amplasate pe lacul de la Roșia Poieni, mă gândesc, și cu timpul s-ar găsi fonduri și pentru el – atunci când statul român va ști să folosească fondurile care-i stau la dispoziție, cel puțin. Și nu, nu zic că ar veni la fel de multă lume ca în Franța, unde rețeaua de drumuri e cu totul alta. Și nici că ar veni turiști străini la parcul de distracții [deși într-un tur al (sudului) Transilvaniei n-ar fi rău să existe și un loc de mers cu copiii]. Zic doar că ar merita să existe pe masă și acest tip de proiecte – nu doar de dat un leu pentru Ateneu spre cârpirea găurii, ci de desenat un plan alternativ cu cap și coadă. Spun oare prostii?

Anunțuri

Un gând despre “să fim constructivi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s