despre Facebook și Comunitate

Trebuie să încep cu o mărturisire care mă descalifică în multe conversații: sunt fan Facebook.

Trăiesc cu senzația că de la apariția acestui mediu în viața mea m-am reintegrat social [nu că aș fi trăit în vreo peșteră anterior, dar a fi trăit în trei țări, a avea prieteni(i cei mai buni) risipiți în vreo 10 și a resimți zilnic un dor apolodorin după toate locurile în care nu ești poate funcționa… dezintegrant]. Post Facebook am reînceput să înțeleg ce se întâmplă în România. Am rămas în contact cu Olanda, prima mea țară de adopție. Am votat în mai mare cunoștință de cauză, fiindcă am găsit surse de informație gata garantate de oamenii în care am încredere (ei fiind suficient de diferiți unii de ceilalți ca sursele să fie variate). Am descoperit cât de globale sunt probleme pe care le credeam limitate. Mi-a crescut uriaș nivelul anxietății și, în același timp, m-am liniștit. Această interfață detestată de noi toți pentru implicațiile sale în materie de privacy, de PR personal și de superficialitate a comunicării – între altele – mie una mi-a umplut un deficit funciar – cel de comunitate. Și, implicit, în ciuda neîncrederii în mediu, mi-a consolidat încrederea în oameni.

În situația punctuală a protestelor din cadrul campaniei „Uniți salvăm”, Facebook mi-a adus știrile la îndemână din prima zi. Înainte să fie „știri”. Suficient de devreme încât să mă indignez chiar și de aici că nu găsesc nimic în presa „mare”. Suficient de acut încât să-mi doresc să fiu la București. În lipsa soluțiilor fizice, am participat virtual, asumându-mi rolul secundar de răspândac. De aproape două luni plimb articole din dreapta în stânga, încercând să pasez cât mai multă informație (de preferință relevantă, o bună parte a efortului fiind reprezentat de filtrarea cât mai critică) cât mai multor părți interesate (inclusiv prietenilor mei „neconectați”). Am citit munți de informație, săpând inclusiv în rapoartele publice ale RMGC ca să cern alarmismele de preocupările pe care le apreciez îndreptățite. Pe măsură ce mi s-a cristalizat poziția, am început să aflu ce instanțe se ocupă cu diverse aspecte și la cine este util să bați în poartă. Am tradus cât mi-a ajuns timpul când au apărut apeluri de traduceri. Am donat cât m-a tăiat capul la apelurile de donații. Am pus uneori câte „doi cenți” în borcan la operațiunile de gândit în comun despre unde, ce, cum – atunci când s-au organizat proteste. Am pictat tricouri. Am semnat petiții. Am scris scrisori. Am completat formulare. Am plimbat cărți poștale cu trenul („Pistruiatule, ai adus manifestele?”). Am cunoscut un grup de oameni minunați în Bruxelles, chiar dacă nu i-am văzut încă la față pe majoritatea (am reușit să nu ajung de facto la proteste decât în Amsterdam până acum). Practic, am desfășurat activitatea invizibilă a unui neuron într-o rețea.

Mai angajată „în viața cetății” (românești, dar nu numai) decât acum nu m-am simțit decât rareori, și atunci cu privire la proiecte mult mai punctuale. Acum este, cred, prima oară când am impresia că sunt implicată, chiar de la mii de kilometri distanță, într-un proiect de comunitate recognoscibil ca atare.  În plus față de a pleda pentru cauza care i-a scos în stradă (sau numai pe wall), niște oameni pun cap la cap materiale de construcție diverse (unele mai solide, altele mai șubrede, e drept, dar și asta depinde de unde privești) ca să edifice un lucru comun, nu numai câte o casă pentru copiii lor personali. Până una-alta, poate că nu construiesc decât o rețea capabilă să comunice altminteri decât ca între surzi (asta rămâne mereu ceva discutabil) și în care fiecare nu mai „stă doar în banca lui” și nu mai „răspunde numai când e întrebat”. Un schelet a ceea ce numim societate civilă, chiar dacă nu putem pune degetul pe participanții firești la dialogul social. Și, în cel mai dezamăgitor caz, dacă rețeaua în sine se va dovedi singurul rezultat palpabil al acestor două luni, m-aș declara mulțumită. Am pus o cărămidă minusculă la crearea unei comunități care se gândește la viitorul ei. Sper să țină.

Anunțuri

Un gând despre “despre Facebook și Comunitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s