for everything else, there is Master…

Neprețuite sunt multe pe lumea asta. Dar, departe de a însemna „mai valoros decât se poate exprima cu un preț”, conceptul pare să acopere lucruri din ce în ce mai fragile în fața lumii contabile. Propun, în ciuda vastelor probleme moral-etice pe care le antrenează posibilitatea de răscumpărare efectivă pe care o implică punerea unui preț (ca, de pildă, cât costă să te omor?), să introducem cifre în ecuații, fiindcă mi se pare deja de domeniul evidenței că altceva nu se înțelege.

Deci – să punem un preț pe aer respirabil. Ăsta e calculabil, mă gândesc, cu greu, dar se poate probabil obține din costurile pe care le duce sistemul medical în boli respiratorii și în ce se mai poate dovedi că e cauzat de poluare, din cât costă să reabilitezi zone după dezastre naturale, din cât ar da Olanda să nu ajungă sub apă în 100 de ani și din ce alte efecte externe se pot identifica și prețălui. Ce iese se împarte între industrie, litrul de combustibil folosit și hoții de copaci, fiecare în funcție de cât folosește. Plătim în final toți, dar vedem că chestia aia trebuie plătită, la fel ca apa, încălzirea și gazul. Și, fiindcă e scump, ne modificăm comportamentele.

Să punem un preț pe timpul din afara muncii, calculabil din productivitatea viitoare a copiilor tăi un pic mai puțin defecți decât tine + banii pe care îi încasează centrul de avut grijă de ei, din cât costă altminteri să facă (alt)cineva curat, cât costă să aibă (alt)cineva grijă de bătrâni, cât costă să vopsească (alt)cineva plintele, cât ar costa voluntariatul tău într-o grămadă de direcții dacă cineva ar fi plătit să facă lucrurile cu pricina etc. Și să echilibrăm cumva timpul cuantificat în bani cu cel niciodată cuantificat, cel despre care se spune că e nemuncit.

Să punem un preț pe frig. Cât ai da să nu stai pe afară la -x grade? Și pentru fiecare om rămas în stradă, de prost sau de amărât ce e, să împărțim prețul ăla între noi cât să plătim locul omului sub un acoperiș.

Să punem un preț pe societate. Pe împreună. Pentru asta am, momentan, o propunere punctuală – dat fiind că civismul se plătește, în Românistan, în amenzi, propun să împărțim amenzile, pe care acum le plătesc doar câțiva, între toți ăia care ar alege să contribuie. Dacă dreptul la cuvânt e cumpărabil, în loc să fie gratuit, eu aș plăti ca să-l păstrez.

Hai să cuantificăm tot incuantificabilul, să punem etichete cu prețuri pe laboratoarele de inovație din care iese abia după ani de sărăcie câte o idee care face un milionar. Să facem numărabilă arta, să evidențiem în cifre de ce e mai productiv să creezi în universitate oameni care știu mai mult decât să cosească de aici până aici. Hai să punem un preț pe spiritul critic și din el să plătim profesorii care să-l predea.

Singura soluție pe care o văd pentru ieșirea din impasul pieței este să reformulăm piața introducând în ea variabilele pe care contabilii deocamdată nu le văd. Dacă o exprimi în numere, sigur o va păzi cineva și pe floarea mea.

 

Anunțuri

Un gând despre “for everything else, there is Master…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s