Crampeie

Macadam. Noptiera albă cu abţibilduri de nescos. Fragi sau zmeură. Aproape toate cântecele pe care le ştii. Găleţi pline cu apă. Alergie la cel mai minunat miros de fân. Parafină (pentru cunoscători). Un pulover negru cu două pete mari roşiatice, căpătate la un uitat pe sobă. „Un turturel, o turturea şi-o turturiiiii-căăă”.

*****

O fi vreo 97. În minifoaierul de la Casandra te mişti ca într-un bol în care ştii fiecare algă. Nu mai reţii foarte clar de ce ai venit la absolvirea clasei ăsteia, dar e departe de a fi prima. Te ţii de mână, ca în tot restul timpului, cu iubitul. Şi treci pe lângă el, amfitrion, zâmbindu-i larg şi înstrăinat, cu jena oamenilor care nu şi-au vorbit demult, dar au o legătură care face ca totul să fie ieri. El te strânge la piept, apoi tu faci un pas înapoi pentru miniconversație şi te împiedici în privirea lui, teatrală ca o voce voit tremurândă, fixată pe poşeta ta ecru, un pic jerpelită. Un flash rapid plasează poşeta în fotografiile lor băţoase de la starea civilă. Nu, ăsta nu e un nod în gât, e, fără să te poţi abţine, greaţă.

*****

Brânduşe de toamnă. Coroniţe de flori. Picnic. Raftul gălbui din bucătăria unde se făureau torturi din foi Lica. Păianjeni. Al nici nu mai ştii câtelea peşte mort. Şoarecele. Richard cel fricos. Ursul din legendă. Câini otrăviţi pe rând de vecini. Mănuşile roşii de la Teodora în care nu au încăput niciodată „căzmăluţele”. „A lua paşte”. Linoleul răpănos de la etajul cu Neuer Weg. Patul pliant cu dungi pe care te-ai ridicat într-un cot când au plecat la maternitate…

*****

Trebuie să fie 91, toamna. Te-ai dus din proprie iniţiativă pe la el o după-amiază, să vorbiţi. Jucaţi în virtutea inerţiei o partidă de table. Tăceţi trist. Nu e mare brânză de zis oricum, nu e prea limpede ce cauţi acolo, iar propoziţiile explicative din care numele ei e scos cu bisturiul („mama ta şi cu mine”, acum îţi sună americăneşte) dor suficient încât să protestezi. Deşi aştepţi de fapt să poţi pleca civilizat, fiindcă în drum spre sufragerie nu ţi-a scăpat setul dublu de perne vizibil prin deschizătura uşii de la birou. Despre ce vorbim noi aici?

*****

Scrablu. Şeptic. Cada roz a, probabil în momentul săniuşului prin noroi, nimănui. Prune verzi aruncate în pod. PÂRTIEEEE! Drumul vechi. Şerpii. Restaurant. Oala cu scutece fierte. Gheorghiţă. Urzici. Dungi portocalii. Hangiţa. Un turturel, o turturea şi-o turturiiiii-căăăă.

 

Anunțuri

Un gând despre “Crampeie

  1. Dupa ce am putut (ceilalti fiind plecati) sa-mi vars matele bocind prin toata casa, de vinovatie si disperare:
    Fiecare cred ca jucam, la un moment dat, un rol criminal/sinucigas in filmul altuia. Se cheama dragoste, presupun. Ori macar, indragostire consecventa. Care naste imagini mit.
    Le recunosc – la ficat – pe cele mai multe. Recunosc si spirala trecerii unei indragostiri in cealalta indragostire, ca pe tobogan, fast forward.
    Admit si ca NIMIC nu se poate nici recupera, nici inlocui, nici pune intr-o anume ordine – care sa faca dreptate.
    Dragostea insa, sper, tine piept, temporar, acestei morti care intra nestavilit prin fiecare crapatura din perete. Trauma e impotrivire, deci viata, oricat ar parea de absurd.
    Turtureaua e dintr-un film, brandusele sunt ale tale/mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s