socrenii 2

Am următorul dialog suprarealist pe mail cu socru-meu:

El: „Subiect: bondar

Am găsit un bondar care – este trist, dar asta e viața – a decedat. Dar corpul pare bine conservat. Credeți că H. ar fi interesată sau să-i facem singuri înmormântarea?”

Eu (confuză): „Poate nu înțeleg eu bine, dar ca ce chestie? Să se joace cu el? Să învețe despre moarte? Să-mi imaginez un context cu albinuța Maia? A dat H. vreun semn când era la voi că o preocupă bondarii?”

El: „Nu știm ce anume le preocupă, dar întrebarea venea din impresia că și M., și H. sunt foarte interesate de animale mici/cadavre de animale mici (gândăcei, buburuze etc.). Or, ăsta e un cadavru impecabil.”

Eu (poate mai confuză decât anterior): „No bine atunci :). Aveți o cutie de chibrituri :)?”

El: „Îl punem deocamdată într-o punguță de plastic în frigider.”

….

Eu (pentru uz intern) – deci morgă, nu mumificare 🙂 ?

Anunțuri

4 gânduri despre “socrenii 2

  1. :)))) de fapt, nu e de râs, dacă stau bine să mă gândesc, una din cele mai pregnante amintiri ale copilăriei de până în 5 ani e cu o înmormântare de albine, muşte şi bondari. why do we do that, again?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s