Pro memoria

Între toate lucrurile un pic miraculoase pe care le-au făcut copiii zilele-astea (nu că nu le-ar face de obicei, dar sunt zile când ai ochii mai deschişi decât în altele), încetând eu să mă mai mir de conversaţiile adulte ale puicei mici, în care îşi exprimă explicit solaritatea (de două luni cere primăvară, ieri celebrând-o în vorbe într-una “Heerlijk dat het eindelijk lente is” (jur, şi pe mine mă umflă râsul la vocabular şi ton)), şi în contextul unei zile relativ haotice, în care lucratul şi visatul şi inevitabilul pragmatism domestic s-au împletit cu multă plastilină, colorat în gaşcă şi plimbat cu bicicletele, am reuşit să mă las surprinsă de prima ocurenţă a lui “mişto”, aşa, de la sine, în ce-mi spunea M.  “Mama, ne pui nişte muzică să dansăm?” “Sigur, mamă.” “Şi când termini vii şi tu să dansezi cu noi, că e mai mişto.” Mai zi că ai treabă :).

Anunțuri

2 gânduri despre “Pro memoria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s