empatie și HP

Copiii se uită cu pupilele lărgite la finalul de la Harry Potter II, The Chamber of Secrets. Răspund amândouă în cor, mecanic, la cinci minute odată la întrebarea „sigur nu vă e frică?!” cu „Nu!”. Baziliscul (seriously, pentru oricine nu l-a văzut de atâția ani încoace, nu mă zbat să pun un spoiler alert 🙂 ) – deci, baziliscul cu ochii scoși în prealabil de către fenixul Felix, îl atacă pe Harry, care – nu se știe de ce – cocoțat pe fața de piatră din criptă, se tot spânzură într-o mână de câte o margine și flutură cu sabia lui Griffindor. E climactic. Muzica bubuie din bași la fiecare atac parat la milimetru. Dau să întreb „Sigur nu vă e frică?”, dar n-apuc. Copilul cel mic, absorbit de acțiune, zice: „Da’ e foarte greu așa, cu ochii scoși, dacă nu vezi nimic, să prinzi copilul ăla!”

Eu nu mai înțeleg nimic. Sau încep să înțeleg cum e cu cuțitele, sângele și capetele tăiate 🙂 .

Anunțuri

2 gânduri despre “empatie și HP

  1. Am citit si familiei. 🙂 🙂 🙂 🙂 Hanna e sigur Slytherin. Ca cineva care s-a identificat in mod constant cu Severus Snape, o inteleg din tot sufletul. Oricum, toate desenele de la Varsovia se terminau cu povest horror. Se pot face bani la greu din asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s