asa de…

…daramat de miile de neputinte. asa de stralucind de reusitele mici. asa de cautand radacini. asa de speriat ca nu-ti vei gasi la timp aripile. asa de recunoscator pentru facultatea gasirii celor mai misto oameni, oriunde, oricand. asa de capie in ansamblul lumii, in care locurile de pe langa toti acei oameni sunt bine determinate, si nu e rost de prosteala cu proiecte existentiale. asa de neimaginabil ca esti acest personaj. asa de tu cat incape. asa de low battery in a procesa. asa de hamesit de singuratate. asa de curios. asa de panicat de calitatea identica a deversarilor carora le-ai dat glas si de intensitatea lor neimaginata. asa de raspunzator (da, stim, deci fara scuza). asa de fiert precum un homar in confuzie, asa de pasnic cautator al bucatilor de sanatate mentala pescuibile din bisque (ca bors cu homar cine-a mai vazut?). asa de carne vie la acuza manipularii constiente. asa de constient ca tot ce procesezi in cuvinte capata culori implicite, care pot fi interpretate ca atare – in cazul in care nu te-ai, mult mai grav, facut vinovat de autominciuna. asa de preaimpreuna incat nesfarsit de singur-eenzaam. asa de plin de incredere fata de orice, mai putin fata de tine insuti. cum ziceai? mai putin control? dansez maintenant!

Anunțuri

2 gânduri despre “asa de…

  1. Pfff………… In replica, ori mai bine zis in rezonanta: Asa de grija, cu sufletul la gura. Pe de-o parte urasc pentru, prima data serios, distanta asta. In aceeasi secunda imi zic ca ea e spatiu, inclusiv spatiu de respiratie si actiune, si are rostul ei precis. Ca si singuratatea, care orice-am face tot esentiala ramane. La un moment dat (neprecizabil) m-am imprietenit cu ea, cu singuratatea. Partea buna e ca de-atunci a incetat sa ma sperie. Partea proasta, e ca, ulterior, m-a luat in primire/posesie. Grija, cu sufletul la gura.

  2. Aşa de neurgent.
    Aşa de conştient că pentru a acţiona cu răspundere, trebuie gândit mult, vorbit mult, lăsat zaţul să se zeţuiască. Puse multe pe cântar. Nu-şi face nimeni viaţa uşoară zilele astea. Tocmai de aceea pledez nu pentru suflete la gură, ci pentru suflete pe tavă, fiecare fiecăruia. Şi răbdare şi capete limpezi. Şi neuitat frumosul de atâta frământat.
    Aşa de ne-plecaţi-încă-de-acasă.
    Aşa de mult gând bun spre hmm. Adică hm+m. Atât de nediscutabil, oricât de rece sau fierbinte bate vântul.
    Aşa de responsabil, încă mai cred…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s