Pe o strada pe care trec mereu mi-a abatut atentia un ciripit ascutit de vrabii – multe cat ciorile din Cismigiu. Locuiau intr-o planta uriasa, altceva decat o banala iedera, care cotropise intreaga fatada a unei case. Intr-o parte a ei se mai itea o fereastra de mezanin. Fara sa vreau, am fixat geamul intrebandu-ma cine poate trai cu harmalaia cea vesela in urechi fara intrerupere. Si, cam ca intr-un Magritte, am constatat ca fereastra era complet imbracata in frunzele unei plante-in-oglinda, pe dinauntru. Casa e locuita, asta e cert. Ca atare mi s-a conturat in minte personajul unui domn sau unei doamne-orbete, care misuna prin galerii impadurite si ciripitoare, in buricul orasului. Cum o fi aratand viata acelui om?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s