vizită

Ieșind în verandă cu un coș de rufe de întins, dau nas în… cioc cu colocatarul – mierloiul negru cu care împărțim grădina (el ne pigulește pământul de râme și iarba de gândăcei, noi îl păzim parțial de avânturile pisicii). Știu sigur că abia apăruse, că înregistrasem în drum spre mașina de spălat o serie de triluri tare hotărâte afară. Intrat pe ușa deschisă doar zece centimetri, făcea acum circuitul uzual de pocnit cu capul în geam. Nu părea însă așa de panicat ca de obicei, în ciuda dârei de răhăței lăsată prin tot spațiul (noroc că nu și pe rufe). După ce m-a văzut, s-a așezat cuminte pe scară și a stat, ca și cum comunicarea ar fi fost posibilă și așteptată. I-am deschis larg ușile verandei și l-am chemat, de afară, cum m-a dus capul (cum chemi un mierloi? Ps-ps? Piu-piu?). I-am vorbit cu tonul cel mai calm care mi-a venit la îndemână, amuzându-mă apoi că, iată, chiar vorbesc cu dihăniile și nu sună fals. A mai dat o tură de verandă nestresată, uitându-se pe geam către sufragerie și dând târcoale ușii de la bucătărie (m-am și văzut alergând după el prin casă). Apoi m-a fixat din capul scărilor și mi-a ieșit pe deasupra capului într-un zbor întins, ca și cum brusc i s-ar fi revelat ce e aer și ce e geam. De atunci încoace bloguiește și el pe limba lui despre cum a fost vizita, cred – sau îi mulțumește dumnezeului mierlelor că nici curiozitatea n-a ucis pisica, și nici pisica nu l-a prins pe dumnealui. Cert este că repetă o singură propoziție, la fel de ireproductibilă ca modulațiile vocale ale unei cântărețe bulgăroaice despre care voi povesti altcândva, dar recognoscibilă drept o comunicare cu cap și coadă. Și acum mă întreb, dat fiind că – cel puțin de când ne-a „ajutat” să facem terasa pigulind pământul de dihănii la patru palme de botul mâței – îi spun servus cu glas tare ori de câte ori vine aproape, dacă nu cumva „ca signifie se creer des liens”.

Anunțuri

Un gând despre “vizită

  1. Desigur, desigur. A durat ceva, dar a meritat. Pe de alta parte, am senzatia ca amicitia nu se termina aici, o sa se invite precis si la vreun ceai cu biscuiti. Transmite-i salutari din partea mea, am inca de la inceput un mare respect pentru el (inca de pe vremea cand acoperea cotcodacitul gainii aceleia). Promit sa fumam o tigare impreuna, in curind.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s