despre „issues”

Oamenii vin și pleacă, după cum îi mână treburile și viețile. Așa cum și tu vii și pleci, trecând uneori fantomatic prin viețile altora. E idiot, înțelege, să te lași durut în virtutea experienței durutului, doar fiindcă niciun drag nu e simultan echivalent – uneori e, și acelea sunt fărâmele de miracol. În restul timpului, în loc să păzești în continuare în creier telefoane care nu sună, știind altminteri prea bine că or păzi și alții prin suflete telefoane la care tu însăți nu apuci sau nu ai cum să suni, mai bine ai pune de-o prăjitură. Știi, fie că oaspeții vin sau nu, dragul tău e cel important, e cel care merită să fie pus într-o prăjitură. Și da, probabil că e bine să realizezi, pentru igiena internă, în ce măsură adolescența a internalizat mecanismul de a acoperi durutul – și buba cretin-nevindecabilă a respingerii – cu drag, pe care-l crești mai mare decât e, ca să compenseze jena propriei tale dureri. Deci poate ar trebui să micșorezi prăjitura, nu dintr-o morală a ce merită și ce nu, ci ca să rupi cercul dezamăgirii autoinduse. Dar chiar și așa, știi, poate că o prăjitură cu lacrimi ar funcționa ca purgativ pentru întrebările pe care nu vei îndrăzni niciodată să le pui. Nu-i nimic de-nțeles, oamenii uneori vin și uneori pleacă, dă-le prăjitură, să aibă la drum.

Anunțuri

3 gânduri despre “despre „issues”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s