mat

Uneori poți să simți aproape fizic, cu golirea de speranță cu care vezi, pe sfârșitul verii, cum insulele de soare din cursul zilelor devin tot mai scurte și mai incapabile să te-ncălzească, cu acea resemnare cu care îți pui pantofii pentru prima oară, fiindcă trebuie să fii rezonabil față de propriul tău corp, uneori, deci, poți să simți cum peste ochi ți se închide, ca o cataractă, ca un plafon de nori, albeața mată a unei tristeți căreia toate binecuvântările zilnice nu-i pot sparge, cu clopotele lor, densitatea. Și știi că te vei lupta cu stratul de mat și azi, și mâine, și cât te vor ține puterile, că vei trage de tine să încalți mental sandale până la ultima suflare. Și știi că depinde doar de puterile tale. Și că binele e înăuntru. Dar asta nu face ca iminența matului să fie mai puțin prezentă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s