liniște

În față am o farfurie verde-gri. O cană verde-albăstruie. Un perete verde-turcoaz. Și asta e doar înăuntru. În zona de trecere spre afară, faianțele și ierburile au făcut o coaliție de nuanțe de verde și-albastru, gri-și-movuliu, totul geme de poftă de culori. Pentru botezul copchilului, descopăr, am luat o cămășuță verde-brad, iar pe vesta terminată de croit ieri, bleumarin, șed jurubițe de ață de brodat – surpriză: verde-gri, albastru-apă tulbure, crem. Bântuie pe neștiute o dominantă acvacoloră, plină de curbe blânde și burtici de vase, gâtlejuri unduite, biais-uri și alte volute ale materialelor și suprafețelor, o coerență vizuală ondulatorie care mi-a înghițit gândurile pe care altcândva trebuia să le formulez în cuvinte multe-multe. Mă simt ca și cum mi-aș lăsa treptat în paragină casa aceasta de vacanță a minții. Și pe de altă parte, tant mieux. Prin hardul mare fâșâie pașnic marea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s