drăciile naționale

Poate pentru orice instituţie, a i se pune în cârcă eticheta de „naţionalînseamnă o condamnare la moarte. În loc facă ce ar face o instituţie de un profil oarecare, e cocoşată de răspunderea de a identifica cum fie cât mai naţională. Când face gafe inevitabile din pricina asta, e obiectul oprobriului de breaslă – e prea naţională ca fie şi bună. Şi i se atenţie mai mare decât unei instituţii oarecare, fiindcă pretenţia termenului e ne reprezintă pe toţi. Dacă ar încerca producă substanţă, ar pica în dizgraţia celor care încă mai cred naţional înseamnă ceva. Care sunt totuşi mai mulţi decât cei care cer substanţă. Practic, orice sculă naţională ori e stupidă, ori e nereprezentativă.
Dacă, gândesc, am avea zece fundaţii care se numească în varii feluri în locul unui institut cultural, şi respectiv un teatru în
buricul oraşului în rând cu celelalte teatre (sau funcţionând ca o adunătură de case de cultură, ca măcar producă acces cât mai amplu) poate am produce mai puţine băşini mentale şi dinozauri mai mici.

Anunțuri

Un gând despre “drăciile naționale

  1. Devenirea radicalista a stilului de discurs ma lasat fara grai, nu m-asteptam. Da, asa e. Da, enervarea ta/noastra e legitima. Da’ macar te-ai racorit?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s