termodinamica

La limita subţire a sinelui, molecule moleşitoare de apă împânzesc încet aerul de respirat, se ciocnesc tot mai insistent, ţi se freacă de epidermă, se înmulţesc cu de la sine putere, ca drosofilele lângă piersica coaptă, îţi urcă pe nesimţite barometrul extern. Saturaţia creşte până acolo unde, de pe partea cealaltă a membranei, nici nu mai poţi să asuzi. Înghiţi apă. Respiri apă. Pe dinăuntru, moleculele de apă sau de eu se ciocnesc la rândul lor tot mai insistent, se încing, ţi se freacă de miez şi-ţi împung în coajă, urcă barometrul. Aştepţi, cu timpanele deja prevestinde, să se rupă cerurile. Ele aşteaptă, cu mult mai multă răbdare, să te rupi tu. Zăpuşeală psihică.

Anunțuri

Un gând despre “termodinamica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s