oz

„Știi foarte clar ce-ți lipsește”, știam. Văzusem ce-mi lipsea cu ochii mei în ghiozdanele celorlalți, în culorile coronițelor lor, în cei ce veneau să „îi ia”. Ca un sâmbure pe dinăuntru se calcifia, an după an, lipsa, făcută cocon, lipsa-totem, gaura văzută dinspre pachetele de-acasă ale altora. În căutarea antisâmburelui am bătut nesfârșite cărări, vânând nevăzuta grijă-care-te-face-vizibil. Grija ca semnificant al unei iubiri care te lasă să fii mic. O vedeam pretutindeni, pe toate pășunile mai verzi, fără să știu că, firește, fiecăruia îi lipsea câte ceva. Adesea ce vedeam erau semnele împachetate cu fundă ale lipselor celorlalți. Căutând, construiam însăși lipsa. Compensatoriu, supra-n-grijeam. Suprasemnalizam, adică, cu nevoi de dovadă, încercam să preîntâmpin datul mai departe al lipsei. Și a putea să fii mic, abandonul, era acolo în fiecare hohot de plâns cum că e absent. În fiecare nostalgie. Adesea ne lipsesc semnele monocord interpretate ale unor mieji pe care nu-I vedem.

Degeaba, nimic nu pot să-ți spun, nimic care să te-ajute să-ți vezi bătând inima-n carapacea de tinichea. Pe cărarea galbenă, înainte.

Anunțuri

2 gânduri despre “oz

    • Nu, nu era cu intentie spre tine, desi esti inevitabil in interiorul povestii. Era realizarea emanciparii din propria limita a definitiei eronate a trebuintei. Si neputinta de a face operatia reproductibila.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s