epoca de aur

Desigur, luându la mişto din titlu, va fi greu pun carne pe ceva ce nouă ne sună atât de găunos. Dar. E ceaţă-smog, frig ca naiba, pe străzi mişună de poliţie şi soldaţi ca şi cum ar trebui de fapt trecem direct într-un film în nuanţe de sepia. În parcul din faţa palatului cărâie papagali verzi şi ciripesc mierle, oameni îşi plimbă câinele, o şcoală trece zgribulită cu veste fluorescente, doi câte doi, pe o bancă un cuplu de posibili refugiaţi, după hainele uşor desperecheate, mănâncă un sandviş şi se uită la oameni cu un soi de speranţă senină. E frumos de mori la Bruxelles, chiar şi pe lângă clădirile în curs de demolare, semn al perpetuei reinventări a oraşului. În epoca lui Trump există omul de la Humans of New York. Şi atunci când îţi bagă spaima în oase până îţi înţepeneşte şira spinării într-un rictus cocoşat de „nu daţi, !”, lumea produce bijuterii. În miezul dezolării produse de o restructurare care îţi strică construcţia migăloasă de furnică, şi instituţională, şi întrucâtva de destin, întâlneşti oameni care tenvaţă vezi lucrurile din încă zece perspective. Şi sunt, fiecare cu smucelile lui, frumoşi de pică. Alergi, gâfâind în goana de a umple cu miez propria viaţă, cu iubire pe-a plozilor tăi, privat de libertate sub propriul tău bici al lucrurilor care – toate- contează. Şi în mijlocul biciuirii eşti mai liber decât oricând, fiindcă eşti doar sclavul tău, al celui care se vrea într-un anume fel. Secunda de libertate a lui „ aflu acolo unde am decis vreau fiu” e artă curată.
Fiecare conversaţie nefalsificată de nicio firimitură de urâţenie, de judecată, de frică, fiecare zi de creştere. Ştii e greu de crezut omul îşi poate întreţine starea de graţie pe termen lung, dar poate tocmai de aia, printre muribunzi şi răspunderi, conflicte şi groaze, merită crestat în grindă cât de de aur e epoca asta. Probabil repet :).

Anunțuri

3 gânduri despre “epoca de aur

  1. delectare punctuala, cind imi aduc aminte de jocul cuvintelor pe care le-am uitat … fata atit de nespus de plina pe dinauntru, bun si frumos si reverberat de atotcuprinzator si nejudecat e valabil numai daca aplici permament si cu oricine … restul, e numai inscenarea a ceea ce am vrea sa fim si nu sintem … sau, de fapt si cinstit, nu putem fi

    • Depinde, organele mai si cresc in functie de postularea functiei, si uneori reusim sa fim ceea ce ne dorim sa. Si da, nu intotdeauna ne iese, si nu, nu intotdeauna nejudecata functioneaza, pentru ca mai e nevoie si sa ramai sanatos la cap tu insuti. Dar bucatica de realizare ca e bine in prost, inainte chiar sa dea prostul cel dramatic, mi se pare inca valoroasa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s