meme

  • Mă întreb dacă și capetele altora operează, în timp ce amestecă într-un spanac sau în alte timpuri, următoarea dublă memă: AntoineDoinelAntoineDoinelAntoineDOINEL… stai, Doinel sau Douanel, Doinel sau Douanel, DOINEL SAU DOUANEL??? (jur că-n cap nu are loc confuzia cu româna pe care o induce grafia, e doar un repetir fără sfârșit care-o ține așa de vreo douăzeci de ani – și dacă nu l-aș fi scris acum, nu mi-aș fi răspuns în veci).
  • E posibil ca una din cele mai reușite forme de „ridiculus” personale să fie completarea propoziției „nu mi-e frică”, rostită fie de mine însămi, fie de oricine altcineva, cu „de Finică”. Mema este exclusiv personală (cred că episodul este salvat numai pe discul meu mental) și se datorează singurei bătăi (absurde, ca orice bătaie, dar cumva și mai) din întreaga mea viață. Trebuie să fi avut noi cam vârsta fiică-mii acum. Mergeam de la școală spre casă, inevitabil pe același drum cu vreo trei fetițe aflate în etapa de cațaveici, dintre care cea șefă își făcuse un ritual zilnic din a-mi spune răutăți. Nu-mi prea păsa mie de ea, o evitam pe cât posibil, dar temele erau uneori tare personale – probabil că se vedea suficient cât să o țină laie. Până în ziua în care s-a hotărât să mă provoace la o bătaie – dar nu o bătaie reală, în care să-mi descarc dracii pe ea (care poate ar fi avut o noimă), ci una simbolică. Tema bătăii era „ești atât de fricoasă că te-ar bate și Finică” – care era cea mai micuță din cele trei, o fetiță cam cu un cap mai mică decât mine, și să mor dacă mai știu de ce ar fi făcut oricine referire la ea pe numele de familie, că ne spuneam pe nume în clasă. Părea însă o chestie de neevitat, tipul de dilemă din care, oricum o dai, tot prost ieși. Nu mă interesa în niciun fel să mă bat cu nimeni de pe lume (asta rămâne cumva definitoriu 🙂 ). Nu mă interesa în niciun fel să mă bat cu un copil care nu mi-a făcut nimic. Nu mă interesa să-i dau apă la moară copilei crețe manipulatoare. Dar ideea că ele ar crede că refuz „de frică” părea descalificantă în asemenea hal, încât…  A rămas că la școală, înainte de intrare, a doua zi. Că venim cu zece minute mai devreme. Că ne batem. Deh, școala era un loc de neocolit. Aveam un pardesiu nou, roz. Îl adoram. Era imposibil să mă îmbrac cu altceva, ar fi trebuit să explic acasă de ce (exclus) – și oricum nu prea existau opțiuni. În curtea școlii era jeg. Mă rog, în tot Bucureștiul era jeg, dar cum se lucra deja, cred, la metrou, era praf în delir la noi în cartier. Aș fi dat orice numai să nu sfârșesc pe jos, cu pardesiul meu roz. Îmi amintesc destul de limpede că asta era tema principală din capul meu confuz. O bună parte din copii ne așteptau, nici nu știu cum se dusese vorba. Stăteau în fața intrării „de sărbătoare”, cea de lângă scenă, care era închisă în tot restul anului, și scandau „Nu mi-e fri-că de Fi-ni-că”. Și nu-mi era. Era doar complet absurd, umilitor, nedorit, non-cuminte (căci nu ne batem și nu ne murdărim) și oarecum ireal, ca și cum faptul că nu concepi ceea ce urmează să faci te face să nici nu prea fii acolo. Cred că ne-am împins de vreo trei ori. Nu eram niciuna din noi vreo descurcăreață, și nici tragere de inimă n-aveam. Ca să nu mai vorbim de motive. Nu mai știu dacă am decis să mă las să cad sau chiar am încasat una, dar când am ajuns cu pardesiul în praf mi s-a părut pretextul perfect să scutim restul de circ – „ajunge, ai câștigat!”. Ciudat, copiii au părut că înțeleg. Nu a făcut nimeni mișto după asta, sau în orice caz nu-mi amintesc să fi rămas o temă. Nu m-am simțit de căcat. Desigur, nici triumfătoare. E o poveste atât de aiurită, încât o văd pe retină ca pe un scurt-metraj făcut de minimaliștii zilelor noastre. Nu știu dacă ea e relevantă în vreun fel despre cine eram la opt ani sau cine am devenit ulterior. Nu știu nimic despre unde sunt și ce fac celelalte protagoniste. Nu există decât propoziția care se completează, amuzat, cu „de Fi-ni-că”.
Anunțuri

3 gânduri despre “meme

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s