Zile ca ochiurile unui lant insailat cu o croseta prea mare, nealcatuind un model, necompunand o naratiune, zile ca exercitiile de caligrafie cand inca n-ai litere intregi si bastonasele nu inseamna nimic, zile ca niste balonzaiduri fluturande pe un corp pitic, nici tinand de cald, nici lasandu-te sa mergi; vremi fara de tinta, caramizi intr-o constructie care nu se lasa pregandita, un soi de prezenta in toate cu viza de flotant. Senzatia de transparenta si de pebunadreptate a ei cand Gerda s-a uitat prin tine fara semn de recunoastere si, parol, nici nu stii de ce te-ar fi recunoscut. Sfarseala ideii ca ar fi social dezirabil sa te materializezi de o alta parte a teleportarii; dar cumva nu-ti gasesti bucatile si e bine asa. O nevointa incapatanata de a te mai lasa imblanzit sau a intinde orice mana. Noroc ca exista proceduri scrise pentru orice, asta scuteste efortul de a te face vazut. Nu sint si proceduri pentru a gasi valente libere de conexiune. Mai crosetam.

Reclame

3 gânduri despre “

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s