pro memoria ţ

1. Copchila cea mare iese de la ore şi se apucă să-mi povestească entuziast cum a ştiut ea ceva ce alţi copii nu au ştiut, că doamna a vrut să-i cheme pe copii cu numele din spate şi ei nu au înţeles… Pe punctul de a observa că nici nu mă mir că nu au înţeles, o pun să-mi mai spună o dată. Şi se prinde ce nu înţeleg: „Numele din spate, mama, adică achternaam!” Deh, stângăceala traducerii bilingvului…

2. Copchila cea mare, într-o cadă cu spumă (recunosc recurenţa, ce să fac dacă spuma produce creativitate?), plimbă un pinguin de plastic pe suprafaţa albă şi-l pune să sară într-o… copcă, descriind activitatea cu gheaţă, zăpadă şi apă (vivat Apolodor!). O dădăcesc şi eu niţel că suprafaţa de gheaţă se cheamă banchiză şi că pinguinii trăiesc la Polul Sud. Asta cu polaritatea n-o ţine ea minte, că unii la un pol şi alţii la altul, da se umflă în pene că ştie că tot aşa pe gheaţă trăiesc şi urşii. Urşii pol-onezi.

Anunțuri