surdu n-aude mini

„[B]loesje had een lammetje…”

Whahhahha!

Anunțuri

sprongelukje

Surdul n-aude, dar le potriveşte – înţeleg cum s-a sudat deci cuvântul: rostirea rapidă a educatoarelor lipeşte „het was per ongeluk”, adică „a fost un accident/a fost din greşeală”, ca „het wasprongluk”, copiii obişnuiţi cu „het wa’ ” ca început de propoziţie l-au intepretat pe s ca lipit de per, care nu înseamnă nimic pentru ei, contextele sunt adesea cu ţopăială şi lovituri, deci „sprong” (salt) nu e absurd, şi iacătă cuvântul nou „sprongeluk”. Combinat şi cu constantul uz al lui „ongelukje” (accident în sensul cel mai frecvent de pişu în pantaloni), mămăliga e gata.

Recapitulând: H îmi sare azi-dimineaţă din poală dându-mi un cap în ochelari de-mi intră perniţele în fosele nazale şi-mi ies lacrimi pe urechi. Se-ntoarce şi zice în cod mixt:

„A fost un sprongelukje!”

vis cu design scandinav

Ce bine ar fi dacă ar exista pentru limbile străine un magazin IKEA în care să găseşti ieftin, cu eforturi minime şi cu scheme de îmbinare simple tot ce-ţi trebuie pentru un design interior/o conversaţie fluid/fluentă. Sigur, n-ai putea învăţa sanscrita şi nici n-ai aduna înflorituri de idiolect personal, dar ai putea cumpăra-compara compulsiv schelete peste schelete peste schelete de mobile mentale până ţi-ar ieşi, cum cică se supraimpun toate feţele posibile ca să-l scoată pe keanu reeves, scheletul gânditului rudimentar în toate limbile lumii. Ar fi, atunci, material suficient să ne facem cu toţii doctoratele. N-aş mai avea de lucru. Dar aş avea un hobby fără margini… Cred că mi-aş face card de fidelitate şi m-aş scufunda în fiecare sâmbătă, la ora de vârf, în masele de oameni care ar iubi, brusc, la fel de mult ca mine scheletele peste schelete peste schelete…

(Sursă)

pro memoria nşpe

1. Am uitat să-l notez pe „lasă-mă-n face”, contaminare de „în pace” şi „să fac”. H again. şi mai era ceva similar, dar îmi scapă.

2. despre cazuri în limba română.

O voce pisicită articulată de posesoarea unei mânuţe bucălate:

– Căţeilor!

O voce care uită o clipă că ar trebui să răspundă în numele căţeilor:

– Lor? Căţeii lor? Sunt căţeii MEI!