astenie e doar când chiar e sezonieră

Am pus să curgă muzică la plesneală pe spotify, algoritmul m-a citit ca în palmă plecând de la it ain’t me babe, m-a plimbat prin Carole King și Rodriguez și totul părea excelent; am ieșit să mănânc în curtea acoperită cu roz prin care licărea niște soare timid, algoritmul i-a dat mai departe cu Croce și niscai Beatles, pisica s-a rostogolit a mângâiat; m-am așezat înapoi la lucru și după vreun ceas am constatat că în loc să fi urcat glicemia și să am spor, tot sistemul a intrat într-o gaură atât de adâncă încât singura soluție a fost să sting sursa. Strat peste strat se depunea peste inconștient încrederea aia beată (și cu hiat și cu diftong) a lui age of aquarius emanând din fiecare cântec de protest sau de banal amor, în timp ce laringele se strângea din ce în ce mai tare în replică, tumefiat de absența ei structurală de azi. Mă tem că ne vor trebui psihologi la nivel societal, nu individual, și nu mâine, ci alaltăieri.