Covidul a sosit doi ani după ieșirea din primul lockdown, într-un moment în care toată lumea a ajuns să-i ignore prezența în asemenea măsură încât pari neserios, de covid îți arde ție acuma? E foarte vară pentru luna mai, iarba e scai și în parcuri și în grădină, în țara ploilor infinite. Peisajul sonor constă în țipete de rândunici, întrerupt frecvent de vâjâit de avioane și scutere; te întrebi, în spiritul nenumăratelor articole care te pun în gardă cu privire la tot ce nu e așa cum pare, ce caracteristică neecologică se va descoperi în cele din urmă la rândunici – poate sunt principalul prădător al albinelor, deși e greu să fie la fel de eficiente ca pisica Șosetă. Despre nimic nu se mai poate întreține iluzia inocenței.
Piua neașteptată are ca rod cea mai bună cratiță de ardei umpluți pe care ți i-ai fi imaginat vreodată. Copiilor care am fost nu li s-ar fi putut explica niciodată cu folos că toate mâncărurile-tortură ale copilăriei vor deveni cândva cea mai directă modalitate de a calma dorul de jandarmii de atunci și anxietățile libertății de acum. Poate că ardeii cei vinovați sunt totuși singurii care-și pot răscumpăra transgresiunea.
Între picoteli și chinte de tuse, copiii mai vin să-ți lase obol câte-un șoricel al interacțiunilor lor cu lumea. Unul povestește cum i-a declarat Sofia că-l iubește și i-a trimis și desen cu inimioare, există dovezi. Desigur, asta după ce și Mașa și Dașa îi declaraseră că-l iubesc. Ridică din umeri onest perplex, dincolo de zâmbetul flatat – pe bune că n-am făcut nimic, nu știu ce-i cu fetele astea. Alta raportează cum la etică și morală au discutat despre rasism pe baza unui documentar cu neonaziști. „Să vezi”, zice, „tipul ăsta, Louis, se duce la ei și vorbește așa cu fiecare, sunt inclusiv copii cărora părinții lor le-au spus toate lucrurile astea îngrozitoare, dar ei n-au de unde să știe că sunt aberații, nu e vina lor că le cred…” și tu te întorci brusc – „voi v-ați uitat la un episod de Louis Theroux?” Ea se miră că tu chiar știi ce a văzut, iar tu vrei din ce în ce mai tare să-l cunoști pe proful de filosofie, ce viață, domnule, să discuți la școală pe baza celor mai inteligente interacțiuni cu alteritatea… Poate că nici nu trebuie să ne pară rău după iluzia inocenței, e bine să te iubească Sofiile lumii fără să pricepi de ce și să înveți despre umanitate uitându-te la Louis Theroux cum bea bere în garajul nemesisului și muncește la rândul lui să priceapă de ce îl urăsc Sofiile lumii, nu pe el personal, ci așa, generic.
days to go: 5