Generaţii întregi de pantofi şi sandale
îmi înfăşoară glezna şi bolta păsăr-lăţ-înaltă
cu suavităţi de referinţe culturale
Scarlett, Anna Pavlovna, roşcată fundă – desigur, până la prima baltă.
Şireturi de şiret, de panglică, de piele,
de elastic, de opinci (şi oare ce-s alea obiele?)
sabine, sandale greceşti, curele-ncrucişate –
e evident un fetiş al gleznelor încorsetate
cu talie, cu frângere, „glezne subţiri”
şi totuşi cu sprijinul unei ample înfofoliri
în aţe cu izuri medievale –
cât amor identitar pentru tălpile de piele moale!
La un moment dat, nu poţi decât să te resemnezi
că pe cortex încălţările stau lipite de butonul pentru endorfină.
Dar şireturile, legăturile, prin ce teorie le somezi
să-şi dea pe faţă originea de ou sau de găină?
Jiminy's Blog 
:))))))
Cum mie-mi lipseşte acest buton endorfinic anume, sfârşesc mereu cu sandale care nu stau bine lipite de picioare (adică lipăie, brrrr!) Aşa că, pe lângă poezia şireturilor de tot felul, le găsesc utile (şi sexy most of the time, desigur).