în vizită

Se lovi de un perete vâscos și elastic și făcu automat la stânga, fără prea multe întrebări, întunericul nu putea să fie nesfârșit, dacă te miști întruna până la urmă ajungi undeva unde să se lămurească ce este această construcție, încă un perete, parcă mai membranos, dar fără lumină nu i se putea revela transparența, la dreapta, căzu în genunchi, poate așa e mai sigur, nu te lovești mereu de obstacole, dar e mai lent, deși aici înăuntru nu e nicio grabă, e călduț, poate să dureze o vreme explorarea, nu-i mai e frică de întuneric de la șase ani, bine, sigur că și asta e o minciună, întotdeauna îți e frică de întuneric, e suficient să te întrebi dacă spațiul ăsta e sub pământ ca să te ia cu fiori, dar, ca la bicicletă, lucrul care te ține în echilibru e înaintarea, deci se târî mai departe, un obstacol bălos de depășit prin încălecare, iarăși un perete ca o pilotă foarte bine umplută, la stânga sau la dreapta, probabil că nu contează, oricum nu poți ști…

*****

Salut!

Ce mai zici?

Binișor

Mă îndrept către casă. Tu?

Ei, ca de obicei.

Multe probleme, dar merge.

Copiii ok? Doamna?

Niște răceli de sezon, lucrăm prea mult, m-am cam săturat de toate.

Știu ce zici, dar ai să vezi, se mai domolesc lucrurile.

Sunt niște ani mai grei.

Voiam să-ți zic că te-am visat azi-noapte.

Sper că de bine Winking Face on WhatsApp 2.19.62.

De foarte bine Flushed Face on WhatsApp 2.19.62. Mă rog, nu aveam cum să-ți cer permisiunea să te visez.

Ah.

Anyway, asta m-a făcut să mă gândesc la tine.

*****

Într-o ansă strâmtă începu să se facă un pic de lumină, se propti în borțoșenia pereților cu coatele ca să străbată culoarul, se smulse aproape într-o cotitură mai largă, semăna din ce în ce mai tare cu sinistrozitățile acelea de locuri de joacă pentru copii prin care îți cauți drumul printre elemente și prin tuburi capitonate, să nu cumva să te lovești, cât de tare le detestase când trebuia să meargă cu plozii prin ele, totul proiectat să fie prea mic pentru adult și prea înspăimântător pentru vârsta aceea mămoasă, dar doritoare de descoperiri, cam așa și aici, niște spații opresive a căror ergonomie te păstrează în siguranță, dar nu au de-a face cu tine, nu pentru tine au fost făcute, mai departe, își spuse, că dacă obosești și nu mai faci nimic probabil chestia asta te înghite definitiv, crește în jurul tău și te înglobează – și acum claustrofobia începu să se intensifice, fir-ar al dracului, că totul e mai ușor de răbdat dacă n-ai atâta imaginație, cine a pus-o să facă labirintul animat, nu era și așa destul de…

*****

Mai multă lumină. Ba chiar prea multă, după orbecăitul ăsta fără sens, ca un reflector de platou de filmare, expunându-ți fiecare por. O senzație acută de vomă de la oroarea exhibării, brusc în centrul unei atenții vibrând în lumina aceea, fără să existe nicio privire pe care s-o poată susține ca apărare, doar conștiința panicii cu care aleargă în vise în fundul gol pe stradă, privirea celuilalt făcută luminiș, și o muzică un pic ordinară pe care există obligația neformulată de nimeni să se miște senzual, fără drept de ripostă, cu miezul pe dinafară, un soi de dans lasciv care și el locuiește în acest spațiu necroit pentru ea, e o caracteristică topografică oarecare, nu e nimic de făcut, poate dansul e singurul mod de a naviga prin lumină, altminteri te înghite și asta, fir-ar să fie de gând bâzâitor, ce dracu să te mai înghită când ești deja un pinocchio, oare să facem un foc…

*****

Salut

Salut, nu mai ziseseși nimic de mult.

A fost o perioadă din aceea cu atât de multe lucruri de făcut

că nu știi ce să faci mai întâi, dar atunci când trebuie să explici

cuiva ce ai făcut te uiți ca vițelul la poarta nouă și ți se pare

că n-ai făcut nimica.

Alergătură inutilă, deci.

Cam așa.

Voiam să-ți mărturisesc că subconștientul meu s-a decis

să-ți întoarcă… complimentul, I guess. Te-am visat ieri.

Amuzant e că în timp ce pregăteam scena și zâmbeam de vizita ta

te-ai întors brusc, m-ai luat sobru de umeri și mi-ai zis „Nu e o idee bună.” Face With Tears of Joy on WhatsApp 2.19.62

 

 

Reclame

dinamica fluidelor

atunci când unul dintre noi

pleacă

de tot sau doar altundeva – sigur, poate că altundeva acoperă deja toate posibilitățile –

citoplasma pe care o alcătuim

se extinde în spatiul rămas gol

și îl ascunde privirii.

celula își vede de treabă

cu cel mult o urmă de cicatrice.

se impune, deci, întrebarea

ce se întâmplă când pleci

din spațiul mental pe care îl ocupi,

ce altceva conține citoplasma ființei tale

și cum face să îți supraviețuiască.

metapsihoză

 

senzația aceea

cauzată de creierul care caută să recupereze

un capăt de gând care a trecut razant

pe lângă cercul de lumină

proiectat de reflectorul atenției,

și schimbă traiectoria uzuală, de bondar molcom, a fasciculului de concentrare,

într-una febril-căutândă,

sărind din colț în colț

în speranța de a prinde

niște prizonieri în curs de evadare dintr-un film cu Louis de Funes.

 

 

amprente

fire de mușchi dislocate din urzeala lor de baștină și plecate cu tine în basorelieful animal-vegetal de pe o pulpă. minuscule și dureroase fragmente de sidef încrustate în noadă, exoschelet temporar pentru un animal neapărabil. zoaiele băloase dintr-un lighean gudurându-se pe lângă crețurile degetelor care spală un tricou. dungile infernal de albe ale unui masaj de adio, săpate pe întuneric în spinarea mult prea arsă. erografie, artă prin care se imprimă în ființa-suport negativul ambiental al impalpabilului.

 

hidra

Boala aceea

rezultată din efectele neprevăzute

induse de conjuncția între medicamente,

efect secundar de efecte secundare,

boala aceea neidentificată,

căci unică,

rezultat al unui proces nereplicabil de a căuta să-ți fie mai bine,

boala aia care-ți aplatizează temporar creierul

ar putea fi o bună metaforă

pentru rezultatul

unui proces de jelit

peste care se suprapune un proces de jelit

peste care se suprapune.

Furiinegocierinegări, într-o zeamă confuză

în care niciun doliu nu are timp

să se-ncheie curat,

ba stă și-n calea celui de mai adineauri,

toate hrănindu-se reciproc și umflând

bula lichidă a unei maladii nereplicabile

în niciun alt craniu:

efect pervers

al interacțiunilor dintre iubiri și iubiri.